Cazuri reale
Urmează să parcurgi experiențe inspirate din apeluri reale, preluate de Asociația Telefonul Copilului. Adolescenții ne-au sunat pentru a căuta ajutor sau pur și simplu răspunsuri. Sau pur și simplu să simtă că nu sunt singuri, că e cineva aici să-i asculte, să-i ghideze și să le ofere soluții.
Pentru a respecta confidențialitatea și curajul celor care ne-au sunat la 116111 și pe care i-am consiliat, unele detalii au fost rescrise.
Odată cu primul moment de consum, consecințele încep să curgă. Și par de neoprit dacă nu vorbești și cauți ajutor, sprijin.
“Bună! Numele meu este Antonia și am 14 ani. Părinții mei au divorțat în urmă cu doi ani iar eu am rămas în grija tatălui meu, deoarece mama a plecat în Italia să lucreze. Nu am o relație foarte bună cu tata, ne certăm frecvent și el obisnuiește să consume alcool destul de des.
În urmă cu trei luni, odată cu începerea clasei a 9-a, mi-am făcut prieteni noi la liceu, cu care îmi petrec destul de mult timp. Ei m-au învățat să fumez marijuana și problema este că acum nu mai pot să renunț. Mă sperie gândul acesta. Nu vreau să ajung dependentă și să îmi distrug viitorul.
Stresul cauzat de separarea părinților, influența negativă a anturajului m-au împins spre consum. Am crezut că așa am să uit…că o sa fiu fericită. Dar nu, nu este așa. Acum înțeleg gravitatea situației și consecințele care decurg din alegerile făcute în acele momente grele și nu știu cum să fac ca să renunț.
Am nevoie de ajutor. Sunt foarte speriată!”
În momentul în care cineva consumă droguri pentru prima dată, aceasta nu este doar problema lui/ei, ci și a familiei și a celor dragi. Din păcate, cunoaștem prea multe cazuri în care nu numai copilul, ci și familia au fost afectate direct și indirect de consumul de droguri.
“Bună! Numele meu este Alexandru și am 17 ani. Simt nevoia să vorbesc cu cineva despre problema mea. Sunt doi ani de când am început să consum droguri. Cred că sunt dependent…spun asta pentru că am încercat să renunț și nu am reușit. M-am simțit foarte rău și astfel am continuat să consum.
Părinții mei nu știu nimic despre situația mea și nici nu vreau să afle. Sunteți singurii cărora le-am spus. Ce pot să fac? La școală am început să iau note mici, am acumulat absențe, iar prietenii pe care îi aveam s-au îndepărtat de mine.
Îmi este greu și mă simt vinovat. Săptămânile trecute nu aveam banii necesari să îmi cumpăr droguri și am luat câteva obiecte de valoare din casă. Nu am recunoscut, iar părinții mei au dat vina pe fratele meu mai mic care este mai energic, iar eu nu am făcut nimic ca să îl protejez.
Cum să procedez? Oare se va termina vreodată?”
Mulți din cei care încep să consume droguri o fac din nevoia de apartenență din cadrul unui grup care i se pare cool. Și care pot fi prietenii lui. Dar imediat ce încearcă nimic nu mai e cool și se trezesc singuri, fără niciun prieten.
“Care sunt riscurile la care mă expun dacă voi continua să consum droguri?”
Aceasta a fost prima intrebare adresată de Andrei, un tânăr în vârstă de 15 ani, care a apelat Telefonul Copilului 116 111 pentru a solicita ajutor din partea noastră. Andrei consuma substanțe interzise de mai bine de 2 ani, motivul principal pentru care a inițiat consumul fiind, la fel ca în multe alte cazuri, nevoia de acceptare și de apartenență la grup.
“Sunt confuz …. pe de-o parte îmi place senzația, pe de altă parte, mă tem de consecințe”.
Cei mai mulți dintre consumatorii de substanțe interzise traversează asa-zisa etapă de contemplare, când decizia de a stopa consumul nu este bine conturată. De fapt, aceasta era și nevoia lui Andrei și anume de ghidare spre adoptarea celei mai bune decizii, care însa, îi apartinea în totalitate.
“Unii colegi de-ai mei, au ajuns să fure pentru a-și procura droguri, nu mai au prieteni decât în anturajul format din consumatori și ceea ce mă sperie cel mai tare este faptul că starea lor de sănătate s-a deteriorat foarte mult în ultima perioadă”.
Primele efecte nocive ale drogurilor sunt observate de tinerii aflați în această situație asupra grupului de prieteni. Acest moment reprezintă trigger-ul, semnalul de alarmă care îi determină să își pună întrebarea:
“Oare merită să pierd totul?”
“Sunt sigur că pot să renunț oricând dacă vreau”…o replică pe care tot mai mulți adolescenți consumatori o folosesc, chiar dacă realitatea este cu totul alta.
“Bună,
Numele meu este David și am 16 ani. Am nevoie ca cineva să ma asculte. Am încercat cu mama, însa imediat începe să-mi aducă acuze. Puteți să mă ascultați?
În urmă cu aproximativ un an am început să consum substanțe interzise. De ce? Acum chiar nu mai știu exact care a fost motivul… poate pentru fi acceptat de cei din grup … Sunt sigur că pot sa renunț oricând, dacă vreau.
Dar mama și-a dat seama. Cum? Poate pentru că veneam din ce în ce mai tarziu acasă și o evitam, poate pentru că atunci când consumam mă încuiam în camera mea… însă eu am negat de fiecare dată.
În ultima perioadă de timp a inceput să-mi pună tot mai multe întrebări despre cum îmi petrec timpul și cu cine, de ce vin atât de târziu acasă, de ce nu-i fac cunoștință cu prietenii mei, de ce îmi este tot mai greu să mă trezesc să merg la școală, iar pentru a evita nesfârșitele discuții am început să o mint.
Deși îmi este rușine să recunosc, am început să o și santajez, spunându-i că dacă nu îmi dă mai mulți bani nu mai vin acasă. Chiar am pus în practică amenințarea și două nopți am dormit la un amic. Îmi pare rău că am ajuns să o santejez, însă am nevoie de bani. Ea m-a amenințat ca mă duce cu forța la medic, că dacă nu mai vin acasă va sesiza poliția.”
Mulți dintre cei care ne sună simt această lipsă a controlului, că nu mai sunt stăpâni pe viața lor. Încep tocmai din dorința de pierde un pic controlul și sfârșesc prin a nu-și mai controla propriile alegeri.
“Sunt Radu si am 17 ani. Vă sun pentru că am impresia că situația mi-a scapat de sub control. Aș vrea ca discuția să rămână anonimă. Care este problema mea? Consumul de substanțe interzise. Da, recunosc că de ceva timp consum “legale”.
Ce m-a determinat să fac această afirmație, adică să recunosc? Faptul ca m-am speriat … în urmă cu ceva timp am avut primul episod psihotic, cu halucinații, pe fondul consumului. Nu înțelegeam ce se întamplă cu mine, norocul meu este că părinții nu erau acasă. A fost înfricoșător, dar mă bucur că nu au asistat și părinții mei.
A urmat și al doilea episod, când eram la școală. Am renunțat și la a mai merge la școală, în pofida rezultatelor bune pe care le aveam înainte de a consuma.
Credeam că pot spune stop consumului oricând, însă observ că nu mai dețin controlul, iar din această cauză stările de anxietate sunt din ce în ce mai frecvente. Ceea ce mă neliniștește cel mai mult acum este nevoia din ce in ce mai mare de a consuma. Banii pentru droguri îi câștig singur, deci nu sunt o problemă, problema o reprezintă lipsa controlului.
Cum pot gestiona această problemă?”